Ce înseamnă să declari o variabilă? E la fel ca și cum ai face o simplă declarație, numai că ceea ce declari este alocat în memorie, adică programul ia în considerare acea declarație și o stochează.

Putem să mergem și pe ideea că fiecare declarare are putere. Biblic, când vine vorba de declarare sau de cuvânt, Dumnezeu a lăsat să fie scris astfel:

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (Luca 1:37)

Într-un limbaj de programare, fiecare linie de cod are o putere aparte. Nicio linie de cod nu trebuie să fie fără sens! Tot ce scrii trebuie să aibă rost!

Referitor la stocarea în memorie la declararea variabilei, imaginează-ți această stocare exact cum faci adunarea 46 + 46, unul sub altul. Hai să vedem concret:

• punem 46 sub 46;
• facem calculul de la dreapta la stânga;
• prima dată calculăm 6 cu 6, scriem 2, ne rămâne 1 în minte (adică alocăm memoriei acel 1)
• facem calculul 4 cu 4, dar să ținem cont că avem 1 în minte și scriem 9;
• rezultatul este 92.

Ei bine, scopul variabilelor în limbajele de programare este să fie folosite. E logic, corect?

În mod normal, numerele 46 ar fi trebuit să le punem în postura de valori ale unei variabile. Din acest exemplu, poți să rămâi cu ideea alocării în memorie a acelui 1.

Într-un limbaj de programare, numerele 46 sunt atribuite unei variabile, iar calculul se face prin intermediul numelor de variabile.

Exemplu: declarăm variabila varA și varB cărora le atribuim valoarea 46. Calculul se face folosind expresia: varA + varB.

Calculatorul sau mai bine spus (scris), compilatorul, știe că atât varA, cât și varB au stocată valoarea 46, iar când sunt apelate în program, se adaugă direct valoarea.

Adunarea se face cu numere, deci varA + varB nu are ca rezultat 2v2a2rAB, ca și cum ai aduna a + a + a = 3a.

În programare, dacă vrem să adunăm șiruri de caractere, acestea se alipesc, adică se concatenează. De exemplu, dacă avem șirurile (între ghilimele) „varA” și „varB” sau „a” de 3 ori și punem semnul plus între ele, rezultatul va fi „varAvarB”, respectiv „aaa”. Această metodă poartă numele de concatenare. Am scris un articol pe tema asta: „Concatenarea în Java”.

Hai că o scoatem la capăt… Ai întrebări? Te rog să-mi lași un comentariu în secțiunea dedicată la finalul articolului. Mulțumesc!

Înainte de a merge mai departe, te invit să citești articolul „Ce este o variabilă?”.

Cum se declară o variabilă în Java? 🔗

În primul rând trebuie să ții cont de sintaxa următoare și să fii pe fază la ce tip de date folosești:

tipDeData numeVariabila

Ce reprezintă cele două elemente?

• • tipDeData: reprezintă tipul de date pus la dispoziție în limbajul Java și semnifică valoarea pe care o poate stoca, adică o valoare care poate fi un număr întreg (10, 3.14, 1.23456789), un caracter (‘A’, ‘B’, ‘C’), o variabilă booleană (true, false) sau chiar un șir de caracter(de tipul String). Tipurile de date valide în limbajul Java sunt: byte, short, int, long, float, double, boolean, char, String. 
  • numeVariabila: reprezintă numele variabilei după care se găsește informația stocată în memorie. E ca și cum ai spune „la adresa numeVariabila se găsește valoarea x”, x fiind un tip de dată. Exemple de tipuri de date: int – numere întregi, adică 2, 46, 1189; char – caractere, adică ‘A’, ‘b’, ‘z’ – se scrie un singur caracter între ghilimele simple; float – numere reale cu zecimale, adică 1.61F, 2.71F, 3.14F – se pune totdeauna „f” sau „F” la finalul numărului cu zecimale pentru a indica tipul float, altfel se consideră a fi tipul double.

Ce zici de scrierea cuvintelor legate? În limbajul Java se folosește metoda camelCase pe post de convenție de scriere a variabilelor.

În ce constă metoda camelCase? Dacă numele unei variabile are mai multe cuvinte, acestea se scriu legat, doar că primul cuvânt începe cu literă mică, apoi toate celelalte încep cu literă mare. De exemplu, variabila pentru numele unei clădiri din Londra poate fi numeCladireLondra.

Este indicat ca numele unei variabile să fie cât mai sugestiv, deci nu este recomandat să folosești o literă, cum ar fi x, y sau z. Vezi aici o serie de convenții de scriere a variabilelor în Java.

Exemple de variabile declarate în Java 🔗

Hai să ne uităm la trei variabile declarate în limbajul Java:

int numarPar;
char primaLitera;
float produsulFinit;

Ce observi la variabilele de mai sus? Vorba aia, „doar numele e de ele”. Pur și simplu sunt doar declarate, nu au nicio valoare, le vedem doar numele.

Ele există în memorie doar ca spațiu sau putem spune că există ca rezervarea unei mese de la restaurant. Când ajungi la restaurant, ești poftit la masa rezervată și din acel moment se poate spune că este „ocupată”.

Dacă variabilele anterioare sunt variabile globale (declarate în afara metodelor sau a blocurilor de cod), atunci variabila de tipul int (numarPar) are valoarea 0, variabila de tipul char (primaLitera) are valoarea \u0000 (adică zero în reprezentarea Unicode), variabila de tipul float (produsulFinit) are valoare 0.0f, toate aceste valori fiind atribuite în mod automat.

Variabilele locale trebuie inițializate înainte de a fi folosite.

Ce înseamnă a inițializa o variabilă? Te invit să citești articolul „Cum inițializezi o variabilă în Java?”.

Așadar, ca și o concluzie generală, declararea unei variabile în limbajul Java începe întotdeauna cu un tip de dată (exemplu: int, float, double, short, char, byte, boolean etc.), urmat de numele variabilei (dacă numele conține mai multe cuvinte, se folosește metoda camelCase).

Ulterior, pentru a te folosi de variabila respectivă așa cum se cuvine, trebuie să o inițializezi (ți-am recomandat articolul cu inițializarea variabilei).

Din moment ce o variabilă este declarată și inițializată, înseamnă că acea variabilă este definită complet și gata-gata să fie folosită în cadrul programului.

Exemplul de mai sus, cu variabilele declarate și inițializate, adică definite, poate fi redat astfel:

int numarPar = 2;
char primaLitera = 'A';
float produsulFinit = 11.05F;

La variabila de tipul int am adăugat pur și simplu un număr par, la variabila de tipul char am pus litera A între ghilimele (simple), iar la variabila de tipul float (în virgulă mobilă, adică cu zecimale) am adăugat litera „F” la final (se poate pune fie „f”, fie „F”, care vine de la „float”).

Dacă vrei și-ți cade bine (ca un om organizat), poți declara mai multe variabile de același tip în aceeași linie de cod.

În mod normal, probabil vei declara trei variabile de tipul int în felul următor:

int var1;
int var2;
int var3;

E bine să știi că le poți declara într-o singură linie de cod, să-ți fie mai ușor:

int var1, var2, var3;

Învață să fii profesionist!