Majoritatea limbajelor de programare folosesc un tip de date la definirea unei variabile. De exemplu, dacă vrei o variabilă cu numele „Java”, atunci nu creezi o valoare care ține numere, ci una care ține (stochează) un șir de caractere. Logic? Până aici, totu-i clar.

Ce este o variabilă? Dacă încă nu știi, te invit să citești articolul „Ce este o variabilă?”, apoi să revii aici. Sau fă cum consideri de cuviință, important este să fii profesionist.

Variabila este o locație în memorie care poate stoca (sau memora) o valoare de un anumit tip, adică poate stoca fie un număr, fie un caracter, fie un șir de caractere etc.

În limbajul Java, înainte de a folosi o variabilă, aceasta trebuie declarată. Cum se declară o variabilă? Pur și simplu începi cu tipul de dată, apoi cu numele variabilei. Am scris un articol detaliat pe tema asta: „Cum declari o variabilă în Java?”.

Ce reprezintă tipul unei variabile? Exact ce reprezintă naționalitatea unui om sau trăsăturile de caracter sau caracteristicile unui produs.

Practic, tipul are scopul de a identifica ceva în mod corect și concret.

Tipuri de date în Java 🔗

• byte: poate lua valori în intervalul [-128; 127], are o memorie de 8-biți (1 byte);
• short: ia valori în intervalul [-32.768; 32.767], are o memorie de 16-biți (2 bytes);
• int: poate lua valori în intervalul [-2³¹; 2³¹-1], are o memorie de 32-biți (4 bytes);
• long: ia valori în intervalul [-2⁶³; 2⁶³-1], are o memorie de 64-biți (8 bytes);
• float: are o precizie de 6 sau 7 zecimale, cu o memorie de 32-biți (4 bytes);
• double: are o precizie până la 15 sau 16 zecimale, cu o memorie de 64-biți (8 bytes);
• boolean: poate avea valorile true (1) sau false (0), are o memorie de 1-bit;
• char: ia valori în intervalul [0; 65.535], are o memorie de 16-biți (2 bytes);
• String: poate lua orice valori dacă le pui între ghilimele.

Dacă vrei ca o variabilă se devină constantă, adică să nu mai aibă dreptul de a fi reinițializată, adică să-i fie schimbată valoarea, poți folosi cuvântul final în fața tipului unei variabile, iar acea variabilă devine constantă, adică nu o mai poți reinițializa pe parcursul programului din moment ce ai inițializat-o la început (o singură dată).

De ce trebuie să declari tipul unei variabile? Păi ca să știi tu (și mai ales compilatorul) ce fel de date poate lua variabila respectivă.

Dacă colegul tău de clasă vorbește limba ebraică, atunci faci cumva să te înțelegi cu el. Așa e și cu tipul variabilelor, compilatorul face cumva să se înțeleagă cu ele.

Să mai dau un exemplu? Dacă mergi la o rulotă unde se vând langoși, nu te pui să ceri pizza, nu-i așa? Vezi și tu că scrie mare „LANGOȘI – 10 RON BUCATA”. Mai bine zici că-i scump decât să ceri pizza (glumesc…). Tot așa, dacă ai o variabilă de tipul char, să nu care cumva să introduci mai multe caractere ca valoare pentru că vei avea o eroare la compilare. O variabilă de tipul char poate stoca doar un singur caracter. O variabilă de tipul String poate stoca un șir de caractere („sky is the limit”).

Exemple cu tipurile de date în Java 🔗

byte varDeTipulByte = 100;
short vartDeTipulShort = 12345;
int varDeTipulInt = 100000;
long varDeTipulLong = 123456789L;
// se pune litera „l” sau „L” la final
float varDeTipulFloat = 123.456F;
// se pune litera „f” sau „F” la final
double varDeTipulDouble = 123.456;
// nu e musai să pui litera „d” sau „D” la final
boolean varDeTipulBoolean = true;
//poate avea valoarea true sau false
char varDeTipulChar= 'a';
// poate lua un singur caracter între ghilimele simple
String varDeTipulString = "abc";
// poate luat mai multe caractere între ghilimele duble

Cum ți se par exemplele? Probabil că tipurile byte și short nu le vei folosi prea des, în schimb vei folosi tipul int, astfel că poți să scrii orice valoare se încadrează în intervalele de la byte și short la int.

N-are rost să declari o variabilă de tipul byte pentru a ține valoarea 100. Dacă ai nevoie de memorie (în domeniul programării de tipul embedded), atunci fiecare spațiu de memorie contează și folosești tipul byte.

Momentan, este bine să ai habar de aceste tipuri de date, să știi că există și să le memorezi, pentru că sigur te vei întâlni cu ele. E ca și cum ai cânta la pian: sigur vei avea ocazia să apeși și pe clapele negre, nu doar pe cele albe.

Nu-ți fă griji cu privire la tipul de date pe care-l folosești la definirea variabilei (sau declararea ei)! E la fel ca la pian: degetația o înveți pe parcurs. Trebuie doar să exersezi!

În concluzie, ține minte de câte tipuri poate fi o variabilă în Java și ce valori (și intervale) pot lua. Când ai timp, poți să dai o „geană” pe articolul „Tipuri de date primitive în Java”. Îți mai scriu doar că tipul String nu este un tip de dată primitiv.

Învață să fii profesionist!